POVEŞTI TEMATICE CREATE DE ELEVI

O poveste fericită ?

Totul a început cu mai bine de jumătate de an în urmă, în oraşul Iaşi, într-o normală şi aparent fericită, cu o situaţie financiară bună. Cristi are 16 ani şi îşi trăieşte adolescenţa alături de părinţii lui.

Într-o zi, întorcându-se de la şcoală, Cristi şi-a găsit părinţii certându-se. Printre ţipete, tatâl i-a explicat că firma de construcţiii pe care o deţineau, singurul venit al familiei, a dat faliment. Deşi Cristi a încercat să-i împace, cei doi adulţi au continuat să se acuze reciproc şi, în urma neînţelegerii pe care au avut-o, au ajuns la concluzia că nu mai pot trăi împreună. Aceştia nu s-au gândit la Cristi şi nici la consecinţele pe care o asemenea decizie avvea să le cauzeze.

 Orgoliul părinţilor şi lipsa lor de comunicare au fost doar părţi ale suferinţei băiatului, părţi care însă l-au marcat profund. Tânărul nu a putut trece peste acest imens obstacol din viaţa lui şi, alăturându-se unor  noi prieteni care păreau să-l înţeleagă, a găsit refugiu în alcool şi, chiar mai rău, în etnobotanice. A fost convins, că tristeţea sa va dispărea şi îşi va putea împăca părinţii, dacă aceştia îl vor vedea consumând droguri. Deşi la început pleca de acasă doar pentru căteva ore şi consuma alcool, acest lucru nu a mişcat din loc orgoliul părinţilor şi nici nu a putut să-i apropie pentru a-şi ajuta copilul. Adânciţi în propriile probleme, aceştia aproape că nu au observat momentele dificile prin care trecea fiul lor. Anturajul, profitând de situaţia în care se afla Cristi, l-a încrajat să continue consumul de etnobotanice cu pretextul că aşa va reuşi să-şi unească părinţii şi că acesta va fi un semn de prietenie faţă de ei. În pragul disperării, Cristi a acceptat şi a început să consume substanţe halucinogene care şi-au pus amprenta foarte profund asupra lui. Astfel, acesta a început să consume regulat, luând doze la fiecare 2-3 zile şi lipsind perioade îndelungate de acasă şi de la şcoală. În prima săptămână de la începerea „tratamentului” cu etnobotanice, Cristi le-a povestit drama prin care trece unor prietene pe care le cunoştea încă din clasele primare. Acestea au încercat din răsputeri să îl facă pe adolescent să înţeleagă riscul şi gravitatea situaţiei în care se află. Totuşi, deşi era o persoană foarte înţelegătoare a început să se comporte tot mai urât cu ele, încurajat de anturaj şi având impresia că cele două nu îl înţeleg. Cele două prietene au luat decizia de a vorbi cu tatăl băiatului, însă fără rost. Aceasta susţinea că fiul lui este un exemplu şi că nu ar putea să facă aşa ceva. Deşi  vestea l-a zbuciumat şi i-a dat de gândit asupra comportamentului fiului său, mândria l-a acaparat imediat. A închis ochii în faţa acestui fapt foarte grav, negându-l în loc să se confrunte cu el şi insistând că fiul lui nu s-ar droga. Ba chiar a dat vina pe fosta lui soţie- în grija căruia se afla acum băiatul, spunând că aceasta nu ştie să îl educe corespunzător.

Convinşi de cele două prietene şi de dirigintele băiatului, părinţii s-au împăcat, decişi să colaboreze pentru a-şi ajuta fiul. Din păcate, vechile neînţelegeri nu au fost uitate prea devreme şi părinţi s-au despărţit după o scurtă perioadă de timp. Amăgit de primul succes, Cristi a fost convins că dacă va continua să consume substanţe halucinogene îi va aduce din nou împreună pe părinţii lui.

Deşi înainte era un elev foarte conştiincios care muncea continuu să aibă note mari şă să fie o mândrie pentru cei dragi lui, de la divorţul părinţilor, Cristi a început să neglijeze şcoala şi să o frecventeze tot mai rar. Colegii lui au observat ochii roşii, paloarea feţei, privirea pierdută, agitaţia continuă, agresivitatea, ideile delirante de urmărire şi persecuţie. Prin acestea ei şi-au dat seama că ceva nu e în regulă cu prietenul lor, însă oricât s-ar fi chinuit să vorbească cu el sau cu persoanele din anturajul său nu au reuşit să afle nimic despre el la început. Într-un sfârşit, sătul de insistenţele colegilor, într-un acces de supărare şi părere de rău, acesta le-a mărturisit  colegilor despre dependenţa lui şi despre situaţia de acasă. Încurajat de cei din gaşcă, care l-au convins că prietenii lui de la şcoală nu au dorit să-i afle problemele decât pentru a-l batjocori şi a-i face rău, Cristi a devenit violent cu ei şi s-a îndepărtat definitv de colegii săi.

Motivaţi de suferinţa lui Cristi colegii s-au întâlnit şi au încercată să găsească mai multe soluţii la problema acestuia. Ei au identificat cauzele problemei şi au constat că acestea sunt premizele care îi conduc în general pe tineri la consumul de droguri.

Cauzele acestei probleme:

-         Divorţul părinţilor

-         Lipsa comunicării

-         Nevoia de acceptare sociala

-         Stresul

-         Stima de sine scăzuta

-         Anturajul

-         Dorinţa de a fi acceptat într-un anturaj neprielnic

Soluţiile propuse în rezolvarea problemei

1.      Cristi să continue consumul de etnobotanice

-        Avantaje:

ü        Nu există avantaje

-        Dezavantaje:

ü     Senzaţia de greaţă şi vărsături

ü     Hipotensiune arterială

ü     Tremurături ale corpului

ü     Deces

ü     Alte efecte psihice şi fizice ale consumului de etnobotanice

2.      Responsabilizarea adolescentului şi oferirea de ajutor specializat pentru Cristi

-        Avantaje:

ü     Cristi conştientizează singur greşeala şi îşi asumă consecinţele

ü     O să aibă o mai mare încredere în sine

ü     Începe o „viaţă” nouă

ü     Apropierea de familie şi pritenii adevăraţii

ü     O medie de viaţă mai lungă

-        Dezavantaje:

ü     Rezultatele pot apărea pe termen mediu sau lung

3.      Internarea urgentă de către părinţi a lui Cristi

-        Avantaje:

ü     Rezultatele pot să apară pe termen scurt

-        Dezavantaje:

ü     Cristi se poate întoarce la etnobotanice

ü     Se va îndepărta de părinţii săi

ü     Consumul ulterior de droguri va duce la decesul său

Punând în balanţă avantajele şi dezavantajele soluţiilor propuse, colegii au optat pentru ceea de-a doua rezolvare. După mai multe discuţii cu colegii, dirigintele şi psihologul şcolii Cristi a înţeles cât de gravă este problema sa şi că trebuie să se schimbe.

Acţiuni în cazul rezolvării problemei

v     Colegii îl duc pe Cristi în vizită la Spitalul Judeţean din Iaşi unde îi prezintă cazul unui consumator de etnobotanice: la numai 20 de ani, tânărul cântăreşte în jur de 40 de kilograme şi abia mai poate articula câteva cuvinte. Corpul său este fragil ca al unui bătrân şi doctorii spun că neuronii îi sunt distruşi. Totul, din cauza consumului de substanţe etnobotanice. Dependenţa de droguri l-a facut pe tânăr să fugă de acasă şi să trăiască un an prin canale, alături de alţi drogaţi. Chiar dacă doctorii nu sunt foarte încrezători în şansele lui de vindecare, mama sa promite că va rămâne lângă el şi nu-l va mai scăpa din ochi. Băiatul abia mai poate articula câteva cuvinte şi nu se mai poate ridica din pat. Periculoasele substanţe l-au macinat, la propriu şi i-au distrus neuronii. Povestea tânărului este una tipică în cazul dependenţilor de droguri. Totul a început, spune mama lui, din cauza anturajului. Din acel punct, viaţa lui a devenit o încercare continuă de a face rost de bani pentru a-şi procura substanţele. În urmă cu un an, a disparut, pur si simplu, de acasă. În tot acest timp, familia nu a ştiut nimic de el.

Făcând cunoştiinţă cu băiatul, Crisit este profund marcat. Le mărturiseşte colegelor teama că ar putea ajunge într-o zi aşa. El conştientizează riscurile la care se spune prin continuarea consumului de etnobotanice, dar îi este extrem de dificil să renunţe. Cei de la spital îi explică situaţie în care ar putea ajunge şi speră ca băiatul să înţeleagă şi să revină pentru tratament

v     Cristi discută cu profesorul de religie care îl pune în legătură cu un fost consumator de etnobotanice, care prin voinţă şi ajutor a reuşit să depăşească acea perioada grea din viaţa sa.

v     Consilierul şcola,r după ce  vorbeşte cu Cristi şi cu părinţii acestuia îi recomandă lui Cristi un consult pshiatric de specialitate şi antidrog.

v     La centrul antidrog, doctorii stabilesc că Cristi are nevoie de dezintoxicare  şi ajutor specializat pentru a nu se reîntoarce la consumul de droguri.

v     Cristi ia decizia de a se interna în Centrul „O nouă şansă” - centru de tratament pentru dependenţe – din Iaşi şi să meargă la doctorul pshiatru

Partea cea mai dificilă a tratamentului este reprezentată de aceea "resetarea comportamentului". În aceste momente, Cristi  are nevoie de motivaţie, sprijin de la cei din jur, voinţă şi ambiţie. El participă la şedinţe de psihoterapie pentru o perioadă îndelungată de timp. De asemenea, Cristi este ajutat de grupul strâns al familiei şi prietenilor săi, de care se agaţă în demersul său. După cum a povestit, cea mai grea perioadă a fost aceea de menţinere a stării de abstinenţă. Aici sunt mai multe situaţii prin care trec dependenţii de droguri. Unii nu-şi recunosc problema şi cred ca o pot controla singuri, alţii îşi dau seama cumva că ceva este în neregula, dar nu se pot hotărî să schimbe ceva. Medicii spun că orice dependent de droguri care vrea sa renunţe la acest viciu are nevoie de un plan pe termen lung pentru că de-a lungul timpului se va întâlni cu nenumărate ocazii în care poate să alunece din nou pe panta drogurilor într-un moment de rătăcire sau chiar să recadă în această patimă în momentul în care reia consumul. De asemenea, consumatorii, indiferent de durata perioadei în care au luat droguri, au nevoie de susţinerea în totalitate a părinţilor în special, dar şi a familiei, prietenilor şi cunoscuţilor. Aşa cum este şi în cazul lui Cristi, părinţii lui au conştientizat abia mai târziu că, chiar dacă s-au despărţit, ei trebuie să rămână într-o relaţie bună, pentru a-i asigura fiului lor o adolescenţă fericită în continuare, lipsită de factori care să îl influenţeze negativ.

Crisit este, însă, un caz fericit. Astăzi, el continuă să lupte împotriva consumului de substanţe ilegale, inspirându-i şi pe alţi să renunţe la coşmarul produs de moartea albă  ca voluntar la Spitalul de Urgenţă din Iaşi, Unitatea de Primiri Urgenţe.

Avram Maria si Purcel Alexandra,

Colegiul Naţional Traian Lalescu, Reşiţa,

Prof . îndrumător: Ovidiu Bădescu