O poveste fericită ?
Totul a început cu mai bine de jumătate
de an în urmă, în oraşul Iaşi, într-o normală şi aparent fericită, cu o situaţie
financiară bună. Cristi are 16 ani şi îşi trăieşte adolescenţa alături de părinţii
lui.
Într-o zi, întorcându-se
de la şcoală, Cristi şi-a găsit părinţii certându-se. Printre ţipete, tatâl i-a
explicat că firma de construcţiii pe care o deţineau, singurul venit al
familiei, a dat faliment. Deşi Cristi a încercat să-i împace, cei doi adulţi au
continuat să se acuze reciproc şi, în urma neînţelegerii pe care au avut-o, au
ajuns la concluzia că nu mai pot trăi împreună. Aceştia nu s-au gândit la
Cristi şi nici la consecinţele pe care o asemenea decizie avvea să le cauzeze.
Orgoliul
părinţilor şi lipsa lor de comunicare au fost doar părţi ale suferinţei
băiatului, părţi care însă l-au marcat profund. Tânărul nu a putut trece peste
acest imens obstacol din viaţa lui şi, alăturându-se unor noi prieteni care păreau să-l înţeleagă, a
găsit refugiu în alcool şi, chiar mai rău, în etnobotanice. A fost convins, că
tristeţea sa va dispărea şi îşi va putea împăca părinţii, dacă aceştia îl vor
vedea consumând droguri. Deşi la început pleca de acasă doar pentru căteva ore şi
consuma alcool, acest lucru nu a mişcat din loc orgoliul părinţilor şi nici nu
a putut să-i apropie pentru a-şi ajuta copilul. Adânciţi în propriile probleme,
aceştia aproape că nu au observat momentele dificile prin care trecea fiul lor.
Anturajul, profitând de situaţia în care se afla Cristi, l-a încrajat să
continue consumul de etnobotanice cu pretextul că aşa va reuşi să-şi unească
părinţii şi că acesta va fi un semn de prietenie faţă de ei. În pragul
disperării, Cristi a acceptat şi a început să consume substanţe halucinogene
care şi-au pus amprenta foarte profund asupra lui. Astfel, acesta a început să
consume regulat, luând doze la fiecare 2-3 zile şi lipsind perioade îndelungate
de acasă şi de la şcoală. În prima săptămână de la începerea „tratamentului” cu
etnobotanice, Cristi le-a povestit drama prin care trece unor prietene pe care
le cunoştea încă din clasele primare. Acestea au încercat din răsputeri să îl
facă pe adolescent să înţeleagă riscul şi gravitatea situaţiei în care se află.
Totuşi, deşi era o persoană foarte înţelegătoare a început să se comporte tot
mai urât cu ele, încurajat de anturaj şi având impresia că cele două nu îl înţeleg.
Cele două prietene au luat decizia de a vorbi cu tatăl băiatului, însă fără
rost. Aceasta susţinea că fiul lui este un exemplu şi că nu ar putea să facă aşa
ceva. Deşi vestea l-a zbuciumat şi i-a
dat de gândit asupra comportamentului fiului său, mândria l-a acaparat imediat.
A închis ochii în faţa acestui fapt foarte grav, negându-l în loc să se
confrunte cu el şi insistând că fiul lui nu s-ar droga. Ba chiar a dat vina pe
fosta lui soţie- în grija căruia se afla acum băiatul, spunând că aceasta nu ştie
să îl educe corespunzător.
Convinşi de cele două
prietene şi de dirigintele băiatului, părinţii s-au împăcat, decişi să
colaboreze pentru a-şi ajuta fiul. Din păcate, vechile neînţelegeri nu au fost
uitate prea devreme şi părinţi s-au despărţit după o scurtă perioadă de timp.
Amăgit de primul succes, Cristi a fost convins că dacă va continua să consume
substanţe halucinogene îi va aduce din nou împreună pe părinţii lui.
Deşi înainte era un elev foarte conştiincios
care muncea continuu să aibă note mari şă să fie o mândrie pentru cei dragi
lui, de la divorţul părinţilor, Cristi a început să neglijeze şcoala şi să o
frecventeze tot mai rar. Colegii lui au observat ochii roşii, paloarea feţei,
privirea pierdută, agitaţia continuă, agresivitatea, ideile delirante de
urmărire şi persecuţie. Prin acestea ei şi-au dat seama că ceva nu e în regulă
cu prietenul lor, însă oricât s-ar fi chinuit să vorbească cu el sau cu persoanele
din anturajul său nu au reuşit să afle nimic despre el la început. Într-un sfârşit,
sătul de insistenţele colegilor, într-un acces de supărare şi părere de rău,
acesta le-a mărturisit colegilor despre
dependenţa lui şi despre situaţia de acasă. Încurajat de cei din gaşcă, care
l-au convins că prietenii lui de la şcoală nu au dorit să-i afle problemele
decât pentru a-l batjocori şi a-i face rău, Cristi a devenit violent cu ei şi
s-a îndepărtat definitv de colegii săi.
Motivaţi de suferinţa
lui Cristi colegii s-au întâlnit şi au încercată să găsească mai multe soluţii
la problema acestuia. Ei au identificat cauzele problemei şi au constat că
acestea sunt premizele care îi conduc în general pe tineri la consumul de
droguri.
Cauzele
acestei probleme:
-
Divorţul
părinţilor
-
Lipsa
comunicării
-
Nevoia
de acceptare sociala
-
Stresul
-
Stima
de sine scăzuta
-
Anturajul
-
Dorinţa
de a fi acceptat într-un anturaj neprielnic
Soluţiile
propuse în rezolvarea problemei
1.
Cristi să continue
consumul de etnobotanice
-
Avantaje:
ü
Nu
există avantaje
-
Dezavantaje:
ü
Senzaţia de greaţă şi
vărsături
ü
Hipotensiune arterială
ü
Tremurături ale corpului
ü
Deces
ü
Alte efecte psihice şi
fizice ale consumului de etnobotanice
2.
Responsabilizarea adolescentului
şi oferirea de ajutor specializat pentru Cristi
-
Avantaje:
ü
Cristi
conştientizează singur greşeala şi îşi asumă consecinţele
ü
O
să aibă o mai mare încredere în sine
ü
Începe
o „viaţă” nouă
ü
Apropierea de familie şi
pritenii adevăraţii
ü
O medie de viaţă mai
lungă
-
Dezavantaje:
ü
Rezultatele
pot apărea pe termen mediu sau lung
3.
Internarea urgentă de
către părinţi a lui Cristi
-
Avantaje:
ü
Rezultatele
pot să apară pe termen scurt
-
Dezavantaje:
ü
Cristi
se poate întoarce la etnobotanice
ü
Se
va îndepărta de părinţii săi
ü
Consumul
ulterior de droguri va duce la decesul său
Punând în balanţă
avantajele şi dezavantajele soluţiilor propuse, colegii au optat pentru ceea
de-a doua rezolvare. După mai multe discuţii cu colegii, dirigintele şi
psihologul şcolii Cristi a înţeles cât de gravă este problema sa şi că trebuie
să se schimbe.
Acţiuni
în cazul rezolvării problemei
v
Colegii îl duc pe Cristi în vizită la
Spitalul Judeţean din Iaşi unde îi prezintă cazul unui consumator de
etnobotanice: la numai 20 de ani, tânărul cântăreşte în jur de 40 de kilograme şi
abia mai poate articula câteva cuvinte. Corpul său este fragil ca al unui
bătrân şi doctorii spun că neuronii îi sunt distruşi. Totul, din cauza
consumului de substanţe etnobotanice. Dependenţa de droguri l-a facut pe tânăr
să fugă de acasă şi să trăiască un an prin canale, alături de alţi drogaţi.
Chiar dacă doctorii nu sunt foarte încrezători în şansele lui de vindecare,
mama sa promite că va rămâne lângă el şi nu-l va mai scăpa din ochi. Băiatul
abia mai poate articula câteva cuvinte şi nu se mai poate ridica din pat.
Periculoasele substanţe l-au macinat, la propriu şi i-au distrus neuronii.
Povestea tânărului este una tipică în cazul dependenţilor de droguri. Totul a început,
spune mama lui, din cauza anturajului. Din acel punct, viaţa lui a devenit o
încercare continuă de a face rost de bani pentru a-şi procura substanţele. În
urmă cu un an, a disparut, pur si simplu, de acasă. În tot acest timp, familia
nu a ştiut nimic de el.
Făcând cunoştiinţă cu
băiatul, Crisit este profund marcat. Le mărturiseşte colegelor teama că ar
putea ajunge într-o zi aşa. El conştientizează riscurile la care se spune prin
continuarea consumului de etnobotanice, dar îi este extrem de dificil să renunţe.
Cei de la spital îi explică situaţie în care ar putea ajunge şi speră ca
băiatul să înţeleagă şi să revină pentru tratament
v
Cristi
discută cu profesorul de religie care îl pune în legătură cu un fost consumator
de etnobotanice, care prin voinţă şi ajutor a reuşit să depăşească acea
perioada grea din viaţa sa.
v
Consilierul
şcola,r după ce vorbeşte cu Cristi şi cu
părinţii acestuia îi recomandă lui Cristi un consult pshiatric de specialitate
şi antidrog.
v
La
centrul antidrog, doctorii stabilesc că Cristi are nevoie de dezintoxicare şi ajutor specializat pentru a nu se
reîntoarce la consumul de droguri.
v
Cristi
ia decizia de a se interna în Centrul „O nouă şansă” - centru de tratament
pentru dependenţe – din Iaşi şi să meargă la doctorul pshiatru
Partea cea mai dificilă a tratamentului
este reprezentată de aceea "resetarea comportamentului". În aceste
momente, Cristi are nevoie de motivaţie,
sprijin de la cei din jur, voinţă şi ambiţie. El participă la şedinţe de
psihoterapie pentru o perioadă îndelungată de timp. De asemenea, Cristi este
ajutat de grupul strâns al familiei şi prietenilor săi, de care se agaţă în
demersul său. După cum a povestit, cea mai grea perioadă a fost aceea de
menţinere a stării de abstinenţă. Aici sunt mai multe situaţii prin care trec
dependenţii de droguri. Unii nu-şi recunosc problema şi cred ca o pot controla
singuri, alţii îşi dau seama cumva că ceva este în neregula, dar nu se pot
hotărî să schimbe ceva. Medicii spun că orice dependent de droguri care vrea sa
renunţe la acest viciu are nevoie de un plan pe termen lung pentru că de-a
lungul timpului se va întâlni cu nenumărate ocazii în care poate să alunece din
nou pe panta drogurilor într-un moment de rătăcire sau chiar să recadă în
această patimă în momentul în care reia consumul. De asemenea, consumatorii,
indiferent de durata perioadei în care au luat droguri, au nevoie de susţinerea
în totalitate a părinţilor în special, dar şi a familiei, prietenilor şi
cunoscuţilor. Aşa cum este şi în cazul lui Cristi, părinţii lui au conştientizat
abia mai târziu că, chiar dacă s-au despărţit, ei trebuie să rămână într-o relaţie
bună, pentru a-i asigura fiului lor o adolescenţă fericită în continuare,
lipsită de factori care să îl influenţeze negativ.
Crisit este, însă, un
caz fericit. Astăzi, el continuă să lupte împotriva consumului de substanţe
ilegale, inspirându-i şi pe alţi să renunţe la coşmarul produs de moartea albă ca voluntar la Spitalul de Urgenţă din Iaşi,
Unitatea de Primiri Urgenţe.
Avram Maria si Purcel
Alexandra,
Colegiul Naţional Traian Lalescu, Reşiţa,
Prof . îndrumător: Ovidiu Bădescu